Pentru început, o să vă spun povestea mea și cum am ajuns să alerg 20 km, să îmi placă și să îmi doresc mai mult. Atât de mult încât mi-am forțat limitele pentru 35 de km. Toată povestea în articolul De la 21 la 35 de km…la 35 de ani.
Prima ieșire din casă pentru o tură de alergare a fost în 2017 când am reușit să alerg nu mai mult de… 3 km. 😊 De atunci am cochetat cu ideea că alergarea este o modalitate mai bună de mișcare decât frecventarea sălii de fitness.
Inițial, mi-am dorit să-mi creez un obicei din a ieși periodic fără să găsesc scuze. În timp, obiectivele s-au schimbat și am ajuns să îmi doresc să măresc timpul de alergare și apoi să măresc distanța. Am început să alerg constant în 2019 și tot atunci am început să îmi planific ieșirile la alergare cu un program de antrenament și cu obiective.
OBIECTIVE ÎN ALERGARE
În 2019 să pot alerga 10 km
În iunie 2019 am atins obiectivul. A fost momentul când am realizat că noi singuri ne impunem limitele. Acum când mă gândesc, așa repede poți ajunge la 10 km în alergare, doar un plan de antrenament te desparte de obiectiv.
2019 a fost și anul când am început să particip la competiții pentru mai multă motivație dar și pentru a deveni mai pregatită. Până atunci, Crosul Hospice Aleargă tu pentru ei – cursa de 4 km, a fost singura competiție la care participasem ca alergătoare amatoare.
Din dorința de a fi alături de misiunea și serviciile oferite pacienților oncologici și prin prisma coșului Hospice, am ajuns să iubesc și să mă bucure aproape fiecare ieșire la alergare încât am ajuns în stadiul în care alerg și pentru alte cauze nobile, la alte concursuri.
Am participat la Maratonul Internațional Brașov – la cursa de 5.7 km… și mi-a plăcut așa de mult atmosfera de la competiție încât, în octombrie 2019 am plecat la București la Maratonul București, pentru a alerga în echipa “Four for All” (cu Alina, Raul și Gabi).
Am făcut echipă cu 3 colegi iubitori de alergare și ne-am înscris la ștafeta 4X la Maratonul Internațional București. Pentru această cursă am făcut campanie de strângere de fonduri pentru susținerea cauzei Hospice, cauza în care credem și pentru care lucrăm.
Am strâns banii, ne-am împărțit traseul, am planificat excursia și am pornit în aventura cursei pe un traseu necunoscut ca să susținem pacienții dragi nouă.
La linia de start, printre sute de persoane străine, m-a bătut pe umăr o față cunoscută din Brașov. El este cel mai îndrăgit de către copii – este “Moș Crăciun”, un domn galant, care ne este alături de mulți ani.
El era acolo pentru Maraton (42 km) și am alergat împreună primii 10 km după care am fost schimbată de colegul meu. Mi-a făcut reală plăcere să pot alerga cu el, m-am bucurat că fac parte din comunitatea alergătorilor, mi-a dat sfaturi și am făcut împreună planuri pentru alte curse. Întâlnirea cu el mi-a schimbat cursul în viață 😉. Nimic nu este întâmplător….
Am încheiat anul competițional cu participarea la Crosul 15 Noiembrie – este cea mai importantă competiție sportivă organizată anual la Brașov, în semn de omagiu pentru Revolta Anticomunistă din 15 Noiembrie 1987.
Are deja o istorie de 29 de ani, fiind una dintre cele mai longevive competiţii atletice de alergare urbană din România.
-Obiectiv în 2020, 21 de km în alergare montană
La sfârșitul anului 2019 am început să cred că pot trece la alt nivel – un semimaraton pe un traseu montan, acasă la Brașov. M-am înscris la Semimaratonul Intersport chiar dacă nu știam cu ce se mănâncă alergarea montană, încă 😊.
De ce să mai așteptăm și să amânăm dorințele?! Învățăm pe parcurs😜.
În spatele deciziilor mele de atunci a fost o persoană care m-a motivat să îmi doresc mai mult și să cred că pot alerga și pe teren accidentat. Acesta a fost – “Moș Crăciun”.
Aș fi vrut să vă spun că ne vedem în 2020 la start, când vom alerga din P-ța Unirii la Pietrele lui Solomon, apoi la cariera din Poiana Brașov, în Poiana Stechil, “La Băncuță”, pe Șaua Tâmpei, vom ocoli Tâmpa și vom ajunge pe străzile pietruite din Piața Unirii, unde voi trece zâmbind linia de sosire. Dar s-a amânat competiția… Dar în 2022 o să vă povestesc cum a fost totuși…..
Ideea este că am reusit să ating obiectivul doar că nu a fost în cadrul competiției oficiale…☺️
Am început antrenamentele pentru a pregăti corpul și mintea pentru alergarea de 21 km. Chiar înainte de apariția virusului Covid – 19 am fost în recunoaștere pe traseu și am alergat 20 km prin pădure…îi mulțumesc partenerului meu de alergare pentru experiență și pentru lecții.😉
A fost dragoste la prima vedere cu alergarea montană (trail running), nu se compară cu asfaltul, sunt pante care te solicită mult dar e mult mai frumos. M-am simțit liberă și m-am simțit mai aproape de rădăcini, de strămoșii nostri care alergau, ce-i drept, de nevoie, nu de plăcere. Cu siguranță și partenerul de alergare a contribuit la asta… Mi-a insuflat plăcerea de a alerga pe trasee montane.
Sunt binecuvântată să am prieteni care mă inspiră, mă motivează și care aleargă alături de mine.😊
Am programat și alte competiții sportive pentru anul 2020 dar, din păcate, problemele cauzate de Covid-19 le-a amânat pentru 2021. Tot răul spre bine, nu? astfel voi avea timp să mă antrenez pe poteci și voi avea pentru voi povești din alergarea prin România 😊.
Hai afară la zăpadă… pardon… la alergare! 😉
Te poti abona la newsletter dacă îți dorești să afli când se postează articole noi.
Te-ar putea interesa și:
Cele mai recente povești:
- Lacurile copilăriei mele. Reci și Moacșa
- În căutarea obiectivelor turistice ale județului Covasna
- Competiție vs. atracții turistice în Mercheașa, Brașov.
- An nou, rezoluții noi în viața în vacanță. Scrisoare deschisă către 2023
- Competiții de alergare montană. 3 curse de semimaraton în 2022
- Ciucaș X3. „Fluturi” în stomac la unul dintre cele mai grele concursuri de alergare montană
viaţa în vacanţă 