Mai vreau în mai la Moieciu și la Salomon EcoRun

Am terminat cursa cu sentimentul că mai vreau să alerg bucla încă o dată, chiar imediat după trecerea liniei de sosire. 😀 Peisajul este unul de poveste! M-am bucurat de fiecare clipă petrecută pe potecile traseului de cros. Și… a fost plăcut să îmi aud numele, la sosire, din glasul lui Marius Vintilă. 😄
Traseul de cros este prima buclă din cele 3 în formă de trifoi ☘️. Parcursul traseului este de o frumusețe aparte, sus-jos pe muchiile din împrejurimile satelor Moieciu de Sus și Fundățica.

Detalii despre traseu
Bucla 1: cu startul în Moieciu de Sus – urcare „La Mândru” – Fundata – Moieciu de Sus.

Concursul este o competiție de alergare montană, traseul fiind alcătuit 90% din drumuri forestiere și poteci de munte iar 10% drum asfaltat. Traseul se desfășoară pe drumuri județene, drumuri comunale, drumuri forestiere și preponderent pe proprietăți private. Traseul de Cros la care am participat eu are aproximativ 14 km, 600m diferență de nivel, cu 4h timp limită pentru terminarea Buclei 1. Maxim elevație 1372m altitudine.

Se aleargă pe asfalt pe str. Valea Popii, 1 km pe drum forestier iar apoi se trece un pod de lemn și începe o urcare abruptă prin pădure până la punctul numit „La Mandru”, loc unde ne-am hidratat bine ca să putem continua prin căldură. Am tras puțin pe coborârea prin pădure, către Fundățica, pe poteca marcată banda roșie și omuleți colorați cu galben. Știam că pe porțiuni de coborâre mai pot câștiga avans deoarece urcările nu sunt punctul meu forte. 😉

În Fundățica am recunoscut zona pe unde am trecut cu bicicletele. Urcarea susținută după ieșirea de pe asfalt este scurtă ca apoi sa înceapă o urcare vălurită până la cel de-al doilea punct de hidratare.

Peisajul mi se arăta din ce în ce mai spectaculos în Fundățica și după cei 800m de asfalt am primit în dar (să fie primit!) o răcoroasă stropire cu apă de la un localnic. O încântare pentru noi ăștia care ne aflam acolo în acel moment.

Am intrat iar pe drum forestier unde nu m-am putut abține de la pozat. Ultima bucată de traseu este cea mai frumoasă!! Pe coborârea destul de abruptă, pe o poteca zig-zag am „zburdat’ de plăcere și nu mai voiam să intru din nou pe șoseaua care ne conducea la linia de sosire.

Nu de puține ori m-am trezit spunând cu voce tare cât este de fain aici!! Partea de final a fost excepțională! Acolo aș fi stat cu orele ca să admir tabloul naturii. Explozie de culoare, energie și veselie a fost la acest concurs care a adus laolaltă pasiunea alergării împreună.

Îți spun toate acestea pentru că nu e obligatoriu să alergi la această competiție dacă nu te pasionează alergarea. Dar e ideal să ajungi în zonă pentru o drumeție într-un weekend însorit. Poți afla mai multe informații despre alte poteci aflate chiar deasupra satului Moieciu de Sus dacă accesezi link-ul spre articolul Pe coclauri in Moieciu de Sus. Plimbare în Poiana Andolia.

Organizatorii primesc și laudele mele pentru că oferă alergătorilor și susținătorilor oportunitatea de a descoperi cadrul natural și tradițional de la poalele munților Bucegi și Leaota. Ideea acestui maraton a pornit de la dorința de a face cunoscute aceste locuri și de a încerca să le valorifice prin încurajarea ecoturismului și a sportului. Mulți au spus ca e incredibilă organizarea, incredibilă locația, incredibilă cursa, totul…Da, a fost foarte frumos la Salomon EcoRun Moieciu – competiție de alergare montană. Am în vizor și un Maraton pe aceste coclauri minunate dar mai am nevoie de pregătire…

Și despre rezultale mele? A fost prima participare la Salomon EcoRun Moieciu. Am terminat crosul de 14 km cu locul 43 la categorie (23-39 ani) și 67 la general. Dar cel mai mult m-am bucurat de fiecare clipă de alergare pe acele poteci și nu m-a interesat nici o clipa pe ce loc voi termina cursa.

Am adunat informații pentru voi despre cum să alergăm corect pe coborâre. Coborârile sunt bucuria alergării montane dar febra musculară m-a chinuit după alergarile sus-jos pe dealuri.

Febra musculară este consecința alergării la competiții pentru că efortul este mai intens decât la antrenamente. Terenul accidentat și cu variațiuni urcare-coborâre este și el un factor…. dar mai multe noțiuni despre subiect îți povestesc în articolul Alergarea la Brasov Marathon a venit cu surprize plăcute!

Când ne gândim la alergare montană, ne imaginăm ascensiuni, vârfuri, stânci, pietre sau rădăcini de copaci. Dintre toate acestea, coborârea este cea mai distractivă parte a cursei montane. Pe coborare putem câștiga avans în fața celorlalți concurenți dacă știm noțiuni tehnice pentru coborâre. Din punct de vedere muscular, trecem de la un lucru concentric (urcarea) a cărui funcție este de a propulsa, mușchii se scurtează pentru a genera forță – la alt lucru, excentric (coborârea), unde mușchii se lungesc și trebuie să se opună forței gravitaționale.

Dacă nu avem un control asupra tehnicii de coborâre, riscăm să producem leziuni musculare care ne pot compromite pe viitor. Cea mai bună metodă de a învăța să alergăm pe coborâre este să ne antrenăm la vale, cu repetări.

În coborâre trebuie să fim atenți la pietre, rădăcini pentru că o mișcare greșită a piciorului ne poate aduce accidentări. Cu cât facem mai multe coborâri, vom anticipa cum și unde să călcăm, ne vom întări gupele de mușchii special pentru coborâri, vom interpreta mai bine traseul. Un sfat de la Ionut Zinca – pentru a îmbunătăți alergarea la vale este să ne ridicăm privirea și să privim câțiva metri înainte. Pentru a îmbunătăți această abilitate, se poate folosi bicicleta (MTB).

Poziția pentru coborâre: brațele depărtate de corp pentru echilibru, picioarele să fie intr-o poziție mai flexată pentru o mai bună capacitate de reacție gen arcuri. Este recomandat să aterizăm cu partea din față a tălpii piciorului, într-un pas cât mai larg, atunci când terenul o permite. În schimb, în timpul unei coborâri complicate, trebuie să schimbăm tehnica și să facem pași mici și rapizi, iar aterizarea să se facă cu zona metatarsiană. Aterizarea pe călcâi poate crea probleme pe termen lung articulațiilor și tendoanelor. Dacă aterizăm cu vârful piciorului, vom avea mai multă capacitate de reacție la obstacole neprevăzute. Din experiență am aflat că este importantă și alegerea corectă a pantofului de alergare montană, musai să alegem un număr mai mare. (Informații preluate și modificate de pe site-ul Salomon EcoRun Moieciu, Cum sa alergi bine pe coborare, Ionut Zinca).

Dacă avem coborâri de făcut spre finalul cursei când oboseala se instalează, este bine de știut că după trecerea kilometrilor, reflexele și forța noastră nu vor mai fi la fel ca la începutul cursei. Așa că, atentie sporită!

Obiective turistice în zona Moieciu

Vârful „La Bisericuță„, 1322 m:
Este punctul cel mai înalt al satului Moieciu de Sus și este punct de belvedere asupra satului. Vârful „La Bisericuță” este situat între cele două văi pe muchia despărțitoare între: Valea Bângăleasa și Valea Popii.
Pentru a ajunge La Bisericuță trebuie urcat pe muchia din centrul satului Moieciu de Sus pe o potecă ce duce exact până în vârf. Traseul ecoturistic marcat ‘Omuleț roșu’ este cel care te îndrumă până la panoramă. Am fost în iunie pe acest traseu care este cel mai frumos dintre ele și am povestit detaliile aici.

Cheile Dâmbovicioarei:
Cheile Dâmbovicioarei au o lungime de 2 km și sunt situate pe traseul Rucăr-Bran în localitatea Podul Dâmboviței. În această zonă se găsesc foarte multe peșteri ca (Peștera Dâmbovicioara, Peștera de la Gura Defileului și Peștera Labirintului).

Alte obiective în zonă sunt: satele de munte – Peștera, Măgura – cu peisajele, tradițiile și obiceiurile, Cascada la Chișătoare și Cascada Moara Dracului. Din Moieciu de Sus începe și traseul turistic spre Vf. Bucșa din Muntii Bucegi.

***Fotografia care dă titlul articolului este de la evenimentul Salomon EcoRun Moieciu 2022, Fisheye.ro.

Ce fac la anul în luna mai? Voi fi la linia de start, la #salomonecorunmoieciu ☘️ cel puțin în formula de anul acesta.😉