Totul a început cu dorința de a slăbi. Alergam din ambiție, ca să ating un obiectiv fizic. Dar, pe parcurs, s-a produs o transformare: alergarea nu mai e doar despre corp, ci și despre suflet. Acum alerg cu bucurie, cu zâmbetul pe buze și cu mintea mai limpede.
Alergarea a devenit evadarea mea zilnică, o formă de terapie, de relaxare activă, un timp doar cu mine și pentru mine. Povestea mea se gaseste aici: Un pas, o poveste – Alergarea m-a transformat.
1. Alergarea – aventură și redescoperire
Prin alergare, am început să redescopăr mediul în care trăiesc. Dupa cum spuneam -Alergarea m-a transformat. În bagajul de vacanță, echipamentul de alergare nu lipsește niciodată. Am alergat în păduri, pe plaje, în Delta Dunării, pe porțiuni din Via Transilvanica, ba chiar și în tari europene ca Grecia, Italia sau Finlanda. Vă țin la curent cu locurile faine descoperite în alergare. 😉
Dacă vrei să alergi în vacanță:
Vacanțele pot fi un moment excelent pentru a alerga, mai ales dacă ești pasionat(ă) de mișcare. Iată câteva sfaturi:
- Respectă clima și altitudinea – adaptează ritmul în funcție de vreme și teren.
- Planifică traseele în avans – verifică Google Maps sau aplicații ca Strava pentru rute bune.
- Aleargă dimineața devreme – e mai răcoare și îți rămâne ziua liberă.
- Ia cu tine echipament de alergare ușor – adidași comozi, haine respirabile.
- Explorează zona prin alergare – e un mod autentic de a descoperi orașe/parcuri/plaje noi.
2. 💛 Alergările împreună – energia care nu se măsoară în kilometri
Alergarea solitară are farmecul ei – e acel moment de introspecție. Dar alergarea în doi sau în grup vine cu motivația aceea care te face să te autodepășești. Când alerg cu cineva mai rapid ca mine, se activează competitivitatea, învăț lecții și nu-mi mai vine să inventez scuze 😄.
Pasiunea asta mi-a adus prieteni, oameni cu care împărtășesc nu doar kilometri, ci și povești, emoții și momente de sinceritate. Uneori, alerg și cu sotul meu – Cristi. Alergarea în cuplu poate deveni o activitate de reconectare, atât timp cât ambii parteneri sunt deschiși să o transforme într-o bucurie, nu într-o obligație.
Sunt binecuvântată să am prieteni care mă inspiră, mă motivează și care aleargă alături de mine. Fie că e vorba de un antrenament matinal în pădure, o cursă pe ploaie sau o competiție montană, prezența lor face totul mai ușor și mai frumos.
Am învățat că în alergare, ca și în viață, contează enorm cine e lângă tine când e greu – și cine se bucură cu tine când treci linia de sosire.
Alergarea ne-a adus împreună, dar prietenia ne ține aproape. 💛
„Prieteni care aleargă împreună, rămân împreună. 💛🏃♀️ Mulțumesc vouă – pentru pași, pentru glume, pentru motivație.”
3. Alergarea – o sursă de energie vie
Alergarea m-a ales sau eu am ales-o pe ea? Nu știu exact. Ce știu e că îmi oferă o energie aparte – o energie care se vede, se simte, se trăiește. E ca o formă de meditație activă. Prezență pură.
Mă bucur că ALERG. Pentru mine, e o victorie în sine. Eu, cea care n-aș fi crezut vreodată că voi alerga 35 de kilometri. Cine știe? Poate urmează maratonul 😊.
Am învățat că nu toți suntem Forest Gump. Nimeni nu e expert de la început. Fiecare dintre noi a fost un începător cândva. Important e să comparăm cu propriul nostru drum: cine eram acum un an și cine suntem azi.
4. Alergarea care vindecă: sănătate, libertate și natură
Trăim într-o lume în care totul se întâmplă repede. Listele de făcut par să nu se termine niciodată, iar grijile se adună fără să ceară voie. Într-un astfel de ritm, corpul obosește, mintea se încarcă, iar sufletul… uită să respire.
Avem nevoie mai mult ca niciodată să fim sănătoși. Avem nevoie de beneficiile de sănătate oferite de alergare. Dar pe lângă beneficiile directe pentru organism, alergarea are o proprietate fantastică: funcționează ca terapie. Alegerile par mai ușoare după o alergare😊.
Alergarea aduce sănătate, da – inimii, plămânilor, articulațiilor. Dar mai presus de toate, aduce o libertate pe care o mai găsesc atunci cand sunt cu bicicleta in natura.
Când alerg, simt că pot să dau jos din mine tot ce e greu. Fiecare pas e o eliberare. Gândurile se limpezesc, respirația devine ritm, iar lumea din jur începe să aibă altă culoare. Alergarea nu e doar efort, e un fel de meditație în mișcare.
Și poate partea cea mai frumoasă e că alerg în natură. Pădure, câmp, lac, mesteceni, cer deschis – toate devin parte din traseul meu, dar și din starea mea de bine. De multe ori mă opresc câteva minute în mijlocul alergării. Privesc cerul, ascult păsările, simt mirosul pământului sau sunetul ploii. Eu imi ofer câteva minute și spun stop alergării pentru a admira natura: plaja/pădurea, cerul, ploaia și câteodată sărbătoresc sfârșitul zilei cu un apus pe cinste. Se întâmplă ca uneori, să mi se alăture și Cristi.
Lecțiile de pe traseu🧭
Ce am învățat din toate experiențele :
Alergarea m-a învățat că fiecare obiectiv te schimbă, te transforma. Nu doar fizic, ci și emoțional. Te disciplinează, te învață răbdarea, și mai ales – te face să crezi în tine.
Alergarea m-a învățat să am răbdare cu mine. Să accept că unele zile sunt grele și că nu trebuie să fiu mereu „mai bun decât ieri”. Am învățat să mă ascult, să știu când să trag tare și când să mă opresc. Alergarea nu m-a făcut campioana. Nu am ajuns pe podium. Dar m-a făcut mai răbdătoare. Mai prezenta. Mai împăcata.
Am învățat că durerea face parte din proces – nu doar fizică, ci și emoțională. Alergarea scoate tot la suprafață: frustrări, temeri, dar și bucurii simple, pe care le uitasem.
Am învățat că nu sunt niciodată singura. Comunitatea alergătorilor din România este caldă, sinceră și plină de oameni care te inspiră fără să încerce. De la amatori până la elite, toți împărtășim același respect pentru drum și pentru efort. Motivația poate veni de la oameni simpli, care cred în tine exact când tu eziti.
Că „primul pas” e mereu cel mai greu, dar și cel mai important. Poate nu vei iubi fiecare alergare. Dar dacă ai răbdare, vei iubi ceea ce devii prin ea. Și poate despre asta e vorba, de fapt: să nu renunți exact când mintea ta țipă să te oprești. Pentru că, uneori, după acea limită autoimpusă, se întâmplă magia.
Fiecare pas e câștigat. Chiar și cei grei. Mai ales aceia. Că nu trebuie să fii expert ca să începi – trebuie doar să vrei.
Kilometrii nu mint. Nu poți trișa în alergare. Ce pui, aia primești.
Progresul e tăcut. Nu vine cu aplauze. Dar într-o zi te trezești și realizezi că ai alergat 5 km fără pauză, fără să-ți vină să plângi.
Nu e despre cine e mai rapid. Ci despre cine continuă, când nu mai e ușor sau frumos. Asta e, pentru mine, povestea adevărată despre alergare: nu e despre viteză, ci despre curajul de a continua.
Concluzie – Primul pas contează cel mai mult
Alergarea nu înseamnă doar kilometri, cronometre sau competiții. Este despre bucurie, disciplină, sănătate și regăsire. E gratuită – ai nevoie doar de un pic de motivație și de pantofii sport.
Dacă vrei să faci din alergare un stil de viață, începe. Nu mâine. Azi. Cu un pas. Oricât de mic.
Fii mândru de efortul tău, bucură-te de progres și amintește-ți mereu: nu trebuie să fie perfect, dar e important să fie distractiv!
📌 Tu unde alergi? Ai un loc preferat? Sau un vis legat de o alergare memorabilă? Scrie-mi, mi-ar plăcea să te citesc!
Te poti abona la newsletter dacă îți dorești să afli când se postează articole noi.
viaţa în vacanţă 
Un gând despre „Alergarea: mai mult decât un sport – o stare de bine, o aventură, un stil de viață”