Etapa 5: 20 km | aproximativ 5 ore | +538 m diferență de nivel
Pe un traseu de lungă distanță, după câteva zile, începi să observi ceva interesant: gândurile se reduc treptat la lucrurile de bază.
Unde dormim în seara asta?
Avem suficientă apă?
Ce mai avem de mâncare?
Câți kilometri mai sunt?
Și, în cazul meu, o întrebare care revine aproape zilnic: Unde beau cafeaua?
Astăzi, răspunsul este simplu. Nicăieri. Ziua 5 pe West Highland Way este ziua fără cafea. Și am o poveste pentru asta.
În dimineața aceea, înainte să pornim spre Tyndrum, am intrat in restaurantul campingului pentru micul dejun. Și aici am descoperit că aveau un espressor.
Perfect, mi-am spus. Dacă există espressor, există și cappuccino. Doar că… espressorul exista, dar nu era pornit.
În Scoția am observat că, dimineața, în multe dintre locurile în care am stat, cafeaua oferită turiștilor este cafea la filtru. Nu am nimic împotriva ei, dar dacă văd un espressor, recunosc: devin pretențioasă. Eu voiam un cappuccino. Am încercat, cât am putut de convingător, să o conving pe ospătăriță să pornească espressorul pentru mine. Nu am reușit. Așa că, până la urmă, am acceptat cafeaua la filtru.
Numai că povestea nu se termină aici.
Când am vrut să plătesc, am aflat că pentru o sumă mai mică de două lire nu puteam folosi cardul. Și atunci am renunțat. Nu la cafea în general. La cafeaua aceea. Am plecat fără cafea, puțin dezamăgită de experiență și, recunosc, făcând inevitabil comparația cu România. La noi, de multe ori, am întâlnit gazde care încearcă să facă un mic efort în plus pentru turist: „Hai să vedem cum putem să te ajutăm”. În situația aceasta, am simțit exact contrariul.
Poate că era doar o chestiune de reguli, costuri sau de felul în care funcționa locul respectiv. Nu pot generaliza pornind de la o singură experiență. Dar, după câteva zile de West Highland Way, în care mai întâlnisem și alte situații în care am simțit că lucrurile sunt tratate altfel…, impresia mea de a fost că ospitalitatea scoțiană nu se compara cu ceea ce vedem in Europa in general. Și poate tocmai de aceea contrastul mi s-a părut atât de mare. Mai ales când mă gândesc la cât de multă ospitalitate oferim noi, românii, turiștilor străini care ajung în România, inclusiv britanicilor.
Probabil că este și o diferență de cultură și de fel de a privi serviciile. Pentru mine însă, în dimineața aceea, lucrurile au fost simple: exista un espressor, eu voiam un cappuccino, iar espressorul a rămas oprit. Așa că am preferat să rămân fără cafea. Și am pornit la drum.
Ce înveți după câteva zile pe un traseu de lungă distanță
După patru zile, deja ne-am obișnuit cu traseul. Și, poate mai important, ne-am obișnuit și unul cu celălalt pe traseu. Fiecare dintre noi are ritmul lui, micile lui obiceiuri și momentele în care are nevoie să meargă în liniște. Cred că orice traseu de lungă distanță are o perioadă de tranziție. Primele zile sunt despre adaptare: la rucsac, la vreme, la teren, la ritm și la viața simplificată de pe traseu.
Apoi începi să intri într-un fel de rutină. Te trezești, strângi lucrurile, mănânci, pornești la drum și, după câțiva kilometri, parcă nici nu mai trebuie să te gândești la asta. Pur și simplu mergi.
Pe măsură ce înaintăm, începem să înțelegem și mai bine cât de importantă este planificarea unui traseu precum West Highland Way. Nu este suficient să știi câți kilometri are traseul. Trebuie să te gândești la câte zile ai la dispoziție, unde vei dormi în fiecare seară și de unde îți vei procura mâncarea.
West Highland Way poate fi parcurs în mai multe variante, în funcție de ritmul fiecăruia. Noi am ales să îl facem în 8 zile, dar există drumeți care aleg un ritm mai rapid și îl parcurg în mai puține zile.
👉 Vezi ghidul nostru complet pentru West Highland Way – toate cele 8 zile, traseul, cazările și informațiile practice.
De la Inverarnan spre Tyndrum
Pornim din Inverarnan și urmăm în continuare cursul râului Falloch. Traseul ne poartă prin văi, păduri și terenuri agricole, iar peisajul începe să semene tot mai mult cu imaginea pe care o aveam în minte atunci când ne gândeam la Highlands.
Primele două zile ne-au purtat pe lângă Loch Lomond, cel mai mare lac din Marea Britanie ca suprafață, apoi traseul a început să ne arate din ce în ce mai clar ce înseamnă West Highland Way: munți, văi, peisaje sălbatice, ploaie, vânt și kilometri care se adună în picioare.
Înainte de jumătatea traseului ajungem în zona Falls of Falloch, unde râul formează o serie de cascade. Mai departe, traseul trece prin apropierea localității Crianlarich. Există o potecă secundară care permite drumeților să ajungă în sat, pentru o pauză sau pentru aprovizionare. Noi ne-am gândit pentru câteva momente să facem acest mic ocol pentru prânz si pentru… cafea. Dar ne-am răzgândit. Și am continuat.
Valea, munții și primele imagini de Highlands
Pe măsură ce ne apropiem de Tyndrum, peisajul devine tot mai spectaculos. Trecem pe lângă văi largi și munți, apoi intrăm din nou prin zone împădurite și terenuri agricole.
Este o alternanță foarte plăcută și, pentru noi, una dintre zilele în care începem să simțim că intrăm cu adevărat în peisajul scoțian pe care îl văzusem atât de multe ori în fotografii și filme.
Pe traseu există și posibilitatea unei opriri la Kirkton Farm, în apropierea ruinelor bisericii St Fillan și a unui vechi cimitir.
Tyndrum și cazarea într-un „butoi”
După aproximativ 20 de kilometri ajungem în Tyndrum. Pentru această noapte avem cazare la By the Way Campsite, într-o căsuță care seamănă cu un butoi imens din lemn.
Cazarea este simplă, dar are exact ce ne trebuie după o zi de mers. Un detaliu ne amuză de la început: primim lenjeria de pat în niște sacose de rafie și ne instalăm rapid. În zonă semnalul este destul de slab, așa că avem și mai puține motive să stăm cu telefonul în mână. După câteva zile pe traseu, începe să ni se pară chiar bine.
Tyndrum – un loc bun pentru aprovizionare
La aproximativ cinci minute de mers spre zona centrală a localității găsim un loc unde putem lua cina. Și, se pare, nu suntem singurii care au avut aceeași idee. Este aglomerat și trebuie să stăm la coadă. Aici se întâlnesc, practic, drumeții de pe traseu. Pe unii îi recunoști imediat. În seara aceasta avem parte de fish and chips. Și, după 20 de kilometri, ni se pare delicios.
The Real Food Cafe este un loc preferat de mulți călători datorită preparatelor sale proaspete, în special fish & chips. Un restaurant premiat situat lângă șosea, la doar 150 m distanta de camping. Micul dejun și produsele de patiserie sunt considerate a oferi un raport bun calitate-preț.
Tyndrum este una dintre localitățile importante pentru cei care parcurg West Highland Way. Aici găsești un supermarket, magazine și chiar un magazin cu echipament pentru drumeție. Pentru cei care merg cu cortul sau pentru cei care au nevoie să-și completeze proviziile, este un punct important pe traseu.
Pe un traseu lung, uneori luxul este să găsești o cafea. Astăzi nu am găsit-o. Dar am găsit un fish and chips foarte bun, un loc cald unde să dormim și încă o zi în care am mers împreună prin Scoția.
Mâine continuăm spre Kingshouse.
Dacă vrei să vezi cum au fost cele 8 zile pe traseu, te invităm să urmărești seria noastră West Highland Way pe YouTube.
Îți mulțumim că esti parte din comunitatea noastră și că ne citești. Dacă ți-a plăcut articolul nu ezita să îl împărtășești cu prietenii tăi.
Curioși de ce urmează?
Abonează-te și descoperă alături de noi următoarele aventuri.
Atunci când nu scriem, suntem pe Instagram.😉
Dă-ne de veste dacă te-a inspirat una dintre povești, că ai luat echipamentul adecvat si ai fugit în natură. Poți împărtăși experiența cu noi pe Instagram! * Folosește hashtagul #viatainvacanta și dă-ne tag @viatainvacanta.
