Etapa 4 pe West Highland Way: Cea mai tehnică porțiune

Etapa 4: 13 km | aproximativ 4 ore | +230 m diferență de nivel

Dacă în ziua precedentă am avut parte de cascade, cafea și o etapă mai scurtă datorită unei greșeli de rezervare, ziua a patra vine cu o provocare diferită.

Astăzi ne așteaptă una dintre cele mai tehnice porțiuni ale West Highland Way: stânci, rădăcini, bolovani, scări și foarte puțină civilizație. Dar înainte să pornim la drum, avem parte de o întâlnire pe care până acum am reușit să o evităm.

👉 Vezi ghidul nostru complet pentru West Highland Way – toate cele 8 zile, traseul, cazările și informațiile practice.

Prima întâlnire cu midges

Dimineața începe cu soare. Și, odată cu soarele, apar și ele: midges. Aceste mici insecte fac parte din experiența unei drumeții în Scoția, mai ales în lunile de vară. Până acum am fost norocoși. Pentru că ne-a plouat atât de mult, nu prea au fost active. Dar în această dimineață avem puțin soare și, se pare, este suficient. Așa că…descoperim rapid de ce drumeții din Scoția nu sunt deloc încântați de ele.

Dacă ați ajuns aici pentru traseu, să știți că midges sunt unul dintre lucrurile pentru care merită să aveți la voi un repelent bun.

Image by Jan-Mallander from Pixabay

Midges – o altă provocare în luna august

Vara este, de asemenea, o perioadă populară, cu zile și mai lungi și șanse mari de vreme bună, însă luna august este vârful sezonului de midges. Ce sunt? Niște musculițele scoțiene minuscule, dar rele tare. Nu ne-au deranjat în fiecare zi dar deosebit de active în zori și la apus și preferă condițiile calme și umede.

Aceste musculițe minuscule nu sunt periculoase, dar mușcă în roiuri uriașe și pot deveni extrem de exasperante în zilele fără vânt sau la apus/răsărit. Ne-au atacat serios pe față și pe gât (zonele expuse ) în ziua 7 când am urcat pe Devil`s Staircase.

Dacă plouă si bate vântul, nu ar trebui să aveți probleme, dar într-o noapte sau dimineață calmă, roiuri de insecte mici și înțepătoare vă pot invada.

Cum te protejezi: O plasă împotriva țânțarilor și o sticlă de Smidge sunt recomandate cu siguranță pentru oricine parcurge traseul în iunie, iulie sau august și, uneori, în mai și septembrie. Am observat ca este util să ai o plasă specială pentru cap (midge net), haine cu mânecă lungă și spray repellent local numit Smidge (se găsește în orice magazin din Scoția și este mult mai eficient decât spray-urile clasice de țânțari).

Cea mai tehnică porțiune de până acum

De la Inversnaid continuăm să mergem de-a lungul malului estic al Loch Lomond. Lacul este încă alături de noi pentru o bună parte din traseu, dar peisajul începe să se schimbe. Astăzi nu avem parte de civilizație. Traseul este stâncos, plin de rădăcini și, pe alocuri, destul de tehnic. Sunt porțiuni unde trebuie să urci și să cobori peste bolovani, să treci peste scări naturale sau amenajate și să fii atent la fiecare pas.

Dacă a plouat mult, lucrurile devin și mai complicate. Unele dintre traversările de pâraie pot deveni dificile sau chiar impracticabile după precipitații abundente.

De aceea, pentru această porțiune este important să aveți încălțăminte potrivită, suficientă apă și mâncare. Nu există facilități de-a lungul traseului, așa că trebuie să fiți pregătiți pentru o etapă în care sunteți, practic, pe cont propriu.

O altă față a Loch Lomond

Chiar dacă etapa este solicitantă, peisajul compensează. Din loc în loc apar mici plaje ascunse printre copaci, chiar lângă apă. Într-o zi cu vreme bună, sunt probabil locuri perfecte pentru o pauză și poate chiar pentru o baie.

Noi nu avem parte tocmai de o zi de vară scoțiană clasică. Vremea se schimbă de zeci de ori. Acum este soare. Peste cinci minute poate să plouă. Mai mergem puțin și… poate avem din nou soare. Așa că geaca de ploaie rămâne la îndemână. Pe West Highland Way în Scoția, prognoza pare uneori mai degrabă o sugestie.

Porțile care ne-au atras atenția

Un alt element pe care l-am întâlnit frecvent pe traseu sunt micile porți montate în garduri. Se numesc kissing gates și sunt foarte întâlnite pe traseele din Marea Britanie. Rolul lor este simplu: permit oamenilor să treacă, dar împiedică animalele să iasă din terenurile împrejmuite. Și sunt atât de înguste încât, de multe ori, trebuie să trecem unul câte unul. Pe West Highland Way întâlnim zone cu oi, vaci și alte animale, iar aceste porți permit drumeților să continue traseul fără să lase animalele să iasă. Regula este simplă: treci, apoi lași poarta exact așa cum ai găsit-o.

De ce se numesc „kissing gates”? Denumirea vine de la modul în care poarta se mișcă între stâlpii gardului, atingând sau „sărutând” unul dintre ei atunci când este deschisă. Este un detaliu mic, dar care face parte din specificul traseelor britanice.

În sfârșit, vacile scoțiene!

Una dintre dorințele mele pentru această călătorie era să văd vacile scoțiene pe traseu.

Și, în sfârșit, am avut noroc! Sunt exact așa cum mi le imaginam: blănoase, simpatice și imposibil de ignorat. A fost unul dintre momentele acelea mici care îți rămân în minte dintr-o călătorie.

O vacă de rasă Highland cu blană cărămizie stă lângă un siloz de furaje într-un peisaj rural, cu iarba verde și copaci în fundal.

Ne luăm rămas-bun de la Loch Lomond

Traseul continuă să șerpuiască între Inversnaid și Inverarnan, de-a lungul malului estic al lacului, înainte de a părăsi zona Loch Lomond în apropiere de Ardleish.

Pentru noi, acesta este și momentul în care ne luăm rămas-bun de la lac.

După 3 zile în care Loch Lomond a fost alături de noi, peisajul se deschide spre alte forme de relief. Iar acesta este, fără îndoială, highlight-ul zilei: priveliștea de deasupra lacului, înainte să ne îndepărtăm de el. Este una dintre acele opriri în care merită să te oprești câteva minute și să privești în urmă.

Peisaj montan luminat de soare, cu un lac în mijloc, înconjurat de vegetație verde și dealuri, sub un cer parțial acoperit de nori.

Unde ne cazăm în Inverarnan

La finalul celor 13 kilometri ajungem în zona Beinglas Campsite, unde ne-am rezervat cazarea. Campingul este destul de spațios și are numeroase locuri pentru corturi, campervan-uri dar și căsuțe.

Persoană stând lângă o cabană mică și modernă, situată într-un peisaj verde, cu un drum de piatră și balustrade din lemn.
Hiking huts twin pentru 2 pers.

Există un restaurant unde se poate lua micul dejun, prânzul sau cina și un mic magazin de unde ne putem cumpăra provizii. Și avem mare nevoie de el.

După etapa de astăzi, este bine să știm că putem să ne aprovizionăm pentru următoarea zi fără să ne abatem prea mult de la traseu.

Am prins și un weekend, așa că zona este destul de animată. Sunt mulți drumeți în zona de camping, dar și van-uri și autorulote.

Noi am făcut rezervarea direct pe site-ul cazării, iar prețul a fost de aproximativ 90 £/noapte (556 lei), fără lenjerie de pat.

Pentru cei care merg cu cortul, costul este de 15 £/cort/noapte.

Prețul include accesul la facilitățile din incintă: dușuri și toalete, bucătărie pentru turiști, spălătorie și uscător, precum și accesul la magazinul din incintă. Există, bineînțeles, și bar și restaurant, ceea ce este foarte practic după o zi lungă pe West Highland Way.

The Drovers Inn – un han de peste 300 de ani

Odată ajunși în Inverarnan, unul dintre locurile pe care aproape orice drumeț de pe West Highland Way vrea să le vadă este The Drovers Inn.

Este la aproximativ 10 minute de mers de la camping, așa că după ce lăsăm rucsacii și ne instalăm, pornim și noi spre han. The Drovers Inn este unul dintre cele mai vechi hanuri din Scoția, fiind asociat cu anul 1705.

Numele vine de la drovers – oamenii care mânau vitele către piețele din Scoția. Pentru aceștia, hanurile de pe drum erau locuri importante de popas și odihnă.

Astăzi, The Drovers Inn este unul dintre locurile emblematice de pe West Highland Way și păstrează ceva din atmosfera de altădată.

Iar când intrăm, avem exact senzația unui mic salt în timp. Interiorul, mobilierul vechi, șemineul și atmosfera locului te fac să-ți imaginezi cum trebuie să fi fost aici cu sute de ani în urmă, când oamenii ajungeau după zile întregi de mers pe drumurile Scoției. Noi avem noroc și găsim un loc chiar lângă vechiul șemineu.

Mâine continuăm spre Tyndrum.

Te invităm să urmărești seria noastră de 8 zile pe West Highland Way, YouTube- prima serie în limba română despre acest traseu de lungă distanță.

Îți mulțumim că esti parte din comunitatea noastră și că ne citești. Dacă ți-a plăcut articolul nu ezita să îl împărtășești cu prietenii tăi.

Curioși de ce urmează?

Abonează-te și descoperă alături de noi următoarele aventuri.

Atunci când nu scriem, suntem pe Instagram.😉

Dă-ne de veste dacă te-a inspirat una dintre povești, că ai luat echipamentul adecvat si ai fugit în natură. Poți împărtăși experiența cu noi pe Instagram! * Folosește hashtagul #viatainvacanta și dă-ne tag @viatainvacanta. 

Lasă un răspuns