Etapa 2 pe West Highland Way: Drymen – Rowardennan

Dimineața începe devreme în camping și nu doar pentru noi, toată lumea e matinală, strânge cortul, de obicei cei care sunt cu cortul au și echipamentul de gătit cu ei.

E înnorat, ne bate vântul și e frig. Poate sunt 12 grade. Cristi se trezește în ritmul lui. Eu sunt gata de plecare. Dar va trebui să aștept ca să fie și el. Mergem în orașul Drymen ca să mâncăm de dimineață.

Deși traseul West Highland Way ocolește practic localitatea, noi am făcut un mic ocol și am intrat în sat pentru micul dejun, la Drymen Inn. După seara în care rămăseserăm fără pizza, micul dejun ni se părea cu atât mai important. 😄

La un moment dat am văzut o intersecție care părea să permită revenirea pe traseul marcat din sat. Cred că există această variantă, dar nu am verificat-o suficient de bine, așa că nu aș spune-o ca informație sigură. Dacă vreți să faceți acest ocol, merită să verificați traseul înainte, ca să știți exact pe unde reveniți pe West Highland Way.

Traseul oficial ocolește satul Drymen și continuă spre Balmaha, dar mulți drumeți aleg să-și încheie prima zi în Drymen sau să se oprească aici pentru provizii și răcoritoare. Am ajuns acum în Parcul Național Loch Lomond și Trossachs.

Am plecat din Drymen spre Rowardennan și, pe măsură ce ne apropiam de Conic Hill, peisajul începea să arate exact ca în imaginile pe care le aveam eu în minte despre Scoția: dealuri verzi, oițe, ceață, vânt și aproape nimic în jurul nostru.

Azi ne-a plouat serios. Și asta în condițiile în care am ales, teoretic, una dintre cele mai bune perioade din an pentru Scoția. 😅 Dar ploaia face parte din peisaj aici și, până la urmă, am luat-o ca atare.

👉 Vezi ghidul nostru complet pentru West Highland Way – toate cele 8 zile, traseul, cazările și informațiile practice.

Două lucruri ne-au provocat încă din primele zile: vremea schimbătoare și gestionarea proviziilor

Dacă există un lucru pe care trebuie să-l accepți pe West Highland Way, acesta este vremea. Poți pleca dimineața cu soare, iar peste câteva minute să te trezești în ploaie și vânt. În ziua noastră, vremea s-a schimbat de mai multe ori, iar de la Conic Hill până la Balmaha ne-a plouat serios. Am ajuns uzi până la piele și, pentru prima dată în această călătorie, ne-am dat seama cât de important este să ai echipamentul de ploaie la îndemână și să știi unde poți face o pauză pentru a te încălzi.

Etapa de astăzi include urcarea pe Conic Hill, care este granița dintre Lowlands și Highlands.

Urcarea a fost unul dintre momentele acelea în care uiți că ești ud și puțin obosit și te oprești doar ca să te uiți în jur. Cred că asta îmi place cel mai mult la astfel de trasee: să ajung într-un loc în care simt că sunt exact acolo unde mi-aș dori să fiu. O să vă povestesc mai multe despre ziua de astăzi în vloguri.

Conic Hill – primul mare „Wow” de pe West Highland Way

Conic Hill, cu cei 361 de metri ai săi, este unul dintre primele puncte în care West Highland Way începe să semene cu imaginea pe care probabil o ai în minte când te gândești la Scoția.

Priveliștea de sus este de o frumusețe de excepție și reprezintă o primă mostră a peisajelor grandioase pe care le veți descoperi pe West Highland Way. Asta daca aveți noroc și nu prindeți o vreme ploioasă.

În ziua noastră însă, vremea nu ne-a oferit priveliștea clasică asupra Loch Lomond. Ploaia și ceața au transformat peisajul într-unul dramatic. Și, surprinzător, mi-a plăcut la fel de mult.

Punct de hidratare, ohihnă și alimentare la Balmaha

Ne-am oprit să ne încălzim și să servim prânzul în localitatea Balmaha. Ne-a luat frigul și a fost o idee bună să intrăm într-un local ca să ne încălzim. Sunt mai multe localuri în zona centrală unde drumețul poate lua o pauză de la traseu.

Statuia din Balmaha îl înfățișează pe Tom Weir (1914–2006), cel mai iubit și faimos drumeț, alpinist, scriitor și realizator de televiziune din istoria Scoției. A inspirat generații întregi de scoțieni și turiști să iasă în natură și să exploreze pe jos peisajele montane ale țării.

LOCH LOMOND

După Conic Hill, traseul coboară spre Loch Lomond, iar peisajul se schimbă din nou. Lacul începe să ne însoțească pentru o bună parte din drum, iar poteca trece prin pădure și pe lângă mici plaje.

Pentru mine, aceasta a fost una dintre cele mai frumoase porțiuni ale primelor două zile. Nu neapărat pentru că vremea era perfectă — nu era deloc — ci tocmai pentru contrastul dintre ploaie, ceață, apă și verdele intens al Scoției.

Această secțiune continuă de-a lungul malului Loch Lomond, printr-o pădure veche de stejari, trecând pe lângă trei campinguri: Cashel, Milarrochy și Sallochy.

Cazare

Am rezervat o cameră într o casă de lemn la Rowardennan Rooms in the Lodge (Lodge No. 2), o cameră mică cu paturi supraetajate dar în care ne-am simțit bine. Cazarea este chiar la ieșirea din pădure, unde sunt mai multe case de lemn chiar pe malul lacului Loch Lomond.

Rowardennan este o localitate mică, aflată chiar pe malul lacului și un punct de plecare pentru cei care urcă spre Ben Lomond, unul dintre cele mai cunoscute vârfuri din zonă, cu o altitudine de 974 de metri.

Ne dureau picioarele și eram încă umezi după orele petrecute în ploaie. Așa că, cea mai mare bucurie a serii a fost una cât se poate de simplă: apa fierbinte care curgea peste noi.

După ziua lungă pe traseu, am ieșit la o scurtă plimbare să admirăm lacul. Soarele era încă sus pe cer și, după atâtea ore de ploaie, lumina de seară făcea ca totul să pară și mai frumos.

Pentru cină am mers la Clansman Bar & Restaurant, restaurantul Hotelului Rowardennan. În această zonă, opțiunile sunt foarte limitate, iar pentru noi a fost practic locul unde am putut lua atât cina, cât și micul dejun.

Seara avea însă o atmosferă foarte plăcută. Aici se adunau drumeți obosiți după o zi pe West Highland Way, oameni care își lăsau rucsacurile deoparte, povesteau și se relaxau la un pahar de vorbă.

Am încercat pentru prima dată o Guinness și am comandat, bineînțeles, fish and chips. La desert am împărțit un chocolate warm cake, care a fost pur și simplu delicios. Pentru toate acestea am plătit aproximativ 50 de lire.

După 28 de kilometri prin ploaie, o masă caldă, un desert bun și câteva ore de liniște lângă Loch Lomond au fost exact ceea ce aveam nevoie.

Primele două zile ne-au arătat deja că West Highland Way nu avea să fie doar o drumeție prin Scoția.

Am avut ploaie, vânt, haine ude, picioare obosite și o zi mai lungă decât ne-am propus. Dar am avut și Conic Hill, primele priveliști asupra Loch Lomond și sentimentul acela pe care îl căutăm de fiecare dată când plecăm la drum: că suntem exact acolo unde trebuie să fim.

În zilele următoare aveam să mergem spre Highlands, să descoperim porțiuni spectaculoase ale traseului și, bineînțeles, să ne întâlnim din nou cu vremea scoțiană. 🌧️

Îți mulțumim că esti parte din comunitatea noastră și că ne citești. Dacă ți-a plăcut articolul nu ezita să îl împărtășești cu prietenii tăi.

Atunci când nu scriem, suntem pe Instagram.😉

Dă-ne de veste dacă te-a inspirat una dintre povești, că ai luat echipamentul adecvat si ai fugit în natură. Poți împărtăși experiența cu noi pe Instagram! * Folosește hashtagul #viatainvacanta și dă-ne tag @viatainvacanta.