Povești răcoritoare cu două brașovence călătoare: Q&A cu Swit Rocs

Este deja 1 an de când mă tot gândesc să o întreb pe Roxana Cârceag – adică pe Swit Rocs, dacă dorește să colaborăm pentru un interviu. Toate la timpul lor până la urmă. Acum, la final de an, între multe plecări ale ei prin lume, am decis să îi scriu și surprinderea mea a fost că mi-a răspuns prompt și pozitiv.😁

Ideea a prins formă când am dat putere unui gând dar și curiozității personale. Mă întrebam: Cum ar fi ca cineva să o întrebe pe Roxi despre ea și călătoriile ei…De ce să nu fiu eu aceea?”

La povești călătoare cu Swit Rocs.

Multa lume știe cine este Swit Rocs! Este o sursă de inspirație pentru mulți dintre noi. Noi o admirăm foarte mult pentru îndrăzneala ei și pentru creativitatea cu care și-a desenat până acum viața. O urmăresc dinainte de a avea blogul de călătorii. Cu ea s-au deschis ușile necunoscutului. Cel mai mult citeam postăriile despre traseele pe munte unde totul avea multă culoare în jurul ei.

Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre Roxana Cârceag, femeia care face față provocărilor și iese maxim din zona de confort pentru a trăi așa cum îi place.

Cred că și ție ți-ar plăcea să afli mai multe despre ea așadar, te invit să citești mai departe!

Este o persoană foarte deschisă, foarte sinceră, cum declară și ea, dar mai presus, muncește foarte mult, îți pot spune din observațiile mele😉. A luat o pauză de la muncă pentru a-și face timp să îmi răspundă și pentru asta îi sunt recunoscătoare și e o mare bucurie pentru mine că putem avea discuția asta împreună.

1. Multă lume își dorește să călătorească, unii reușesc doar o dată pe an iar alții de mai multe ori pe an. Poate unii reușesc să facă din asta o sursă de venit și să îmbine utilul cu plăcutul. Roxi, cum a început totul pentru tine? Cum ai conștientizat că trebuie să faci pași în sensul acesta pentru că asta e dorința ta?

„Nu am fost crescută în spiritul de a călători…Nu am avut niciodată o dorință să ceva, o pasiune, un vis. Au trecut anii, am crescut și cumva nici acum nu am o dorință să… ceva… M-am dus din inerție spre anumte lucruri. Nu mi-am dorit să călătoresc niciodată, nu am călătorit nicăieri, bine nici nu era moda asta cum e acum, acum e cumva ciudat, toată lumea face asta” spune Roxi.

Acum Swit Rocs călătorește foarte mult, o are alături și pe Joy – cațelușa adoptată, și împărtășește cu comunitatea ei povești din călătoriile lor, are un blog de călătorii din 2022 și ai ocazia de a afla o parte din povestea ei în rândurile de mai jos.

Multe drumuri pleacă de la copilărie… Roxi mi-a povestit despre copilăria ei, care nu a fost una fericită, a fost o copilărie grea, cu probleme, nu a avut dorințe, nu a văzut în familie exemplul de a călători sau de a face ceva. Aici mă identific cu ea si am observat multe puncte comune dar nu aș vrea să detaliez mai multe acum, în mod cert e o luptătoare.

Viata a avut un curs al ei care a condus-o pe drumuri călătoare. A ajuns la Sibiu, pentru studii masterale și a început cursuri de limba chineză cu scopul de a socializa, de a cunoaște oameni. Temerile ei au făcut-o să refuze o ocazie extraordinară – o bursă în China cu tot pachetul inclus pentru un an de zile. Cu toate acestea, datorită oamenilor care și-au pus amprenta în viața ei, în cazul acesta profesorul, a ajuns la Școala de vară din Beijing Language and Culture University, unde a studiat o lună de zile.

„TU poți să îți creezi drumul într-un fel sau altul”

Prima inițiativă din viața ei a fost în China: își dorea foarte mult să ajungă într-un loc despre care citise, de altfel foarte turistic din China. Care să fie acesta? Cel mai mare parc tematic din lume – World Park Beijing.

„Pentru a ajunge acolo am insistat foarte mult, nu știu ce a fost în capul meu, aia a fost prima inițiativă din viața mea, nu călătorisem nicăieri, nu organizasem un mers până la colț …

Astfel, Roxi a organizat prima excursie din viața ei și a strâns numărul de oameni necesari pentru a putea închiria un autocar ca să ajungă la World Park Beijing.

„Acolo am avut un șoc foarte mare, cum ți-am zis, e cel mai mare parc de miniaturi din lume, dar la scară mare, pe London Bridge puteai să treci, treceai pe sub Eiffel, atunci am început să văd câte chestii sunt în jurul meu… Parcul este imens, n-am avut la dispoziție decât 2 ore, nu știu dacă România există acolo, eu nu am văzut-o și am realizat că singurul loc pe care îl stiu eu din lumea asta este România, iar România nu e acolo.

Am avut un șoc … Eu nu știu nimic despre lumea asta, practic. Ăla a fost primul moment în care mi-am zis: eu în viața asta o să văd niște lucruri! Am pus un gând în Univers, dar nu am făcut niciodată ceva activ. Acum primele locuri care îmi vin în minte, la care m-am gândit, le-am văzut acolo.

Acolo s-a născut dorința mea imensă de a vedea Insula Paștelui, pe care am văzut-o anul acesta, acolo am văzut un castel care nu știam ce e și îmi doream să îl văd, de fapt nu era un castel, era un templu; și este templul principal din Bangkok pe l-am văzut acum câțiva ani; mi-am dorit să văd Eiffel, m-am urcat pe o cămilă, am văzut și piramidele, tot ce îmi vine în minte acum …Asta se întâmpla acum 15 ani, în 2009, tot ce îmi vine în minte acum că mi-am zis „Doamne vreau să văd odată asta!” am văzut și e foarte emoționant acum când spun treaba asta. Excursia în China pentru mine a fost un declic extraordinar.

2. De unde îți iei doza de motivație pentru a continua să călătorești? Tu de ce călătorești? Care e scopul tău?

„De foarte multe ori am călătorit ca să …fug de ceva…. Acum câțiva ani, de ziua mea, pur şi simplu nu mă simțeam acasă, voiam să fiu altundeva de ziua mea, nu aveam cu cine, mi-am luat de azi pe mâine un bilet și am plecat. Nu te ajuă fuga asta, în mod cert nu te ajută, nu te ajută când te întorci în primul rand. Inclusiv din experiențele astea am luat foarte multe lucruri bune.

„SIMT atracția să călătoresc constant. Simt asta când sunt singură, când sunt cu prietenii, când sunt într-o relație, simt să călătoresc atunci când sunt în timpul unei călătorii care nu mi se pare ok, mă hrănesc cu gandul ca va urma alta care va fi ok… Simt constant o chemare, o dorință … găsesc resurse de călătorit, constant, constant. Nu am un scop …dar găsesc energie, chit că din orice călătorie mă întorc mult mai obosită decât plec…”

„Călătoria e o resursă în sine pentru mine”

Entuziasmul nu îi lipsește, e o calitate să te bucuri de locuri pe care le-ai mai văzut de câteva ori înainte și asta nu îi lipsește deloc. E o persoană complexă, care găsește motive de bucurie din orice experiență, grozavă sau nu. Și asta vine și odată cu timpul, a învățat multe din călătorii, care au ajutat-o să aibă o creștere frumoasă. Am fost curioasă să văd ce lecții valoroase a primit odată cu acest curaj de a pleca singură prin lume.

3. Care sunt cele mai valoroase lecții pe care ți le-au oferit călătoriile solo prin lumea întreagă?

„Am început să accept că nu sunt incapabilă, că nu pot lua o decizie, că nu pot să gestionez o situație, că am nevoie mereu de cineva; Mi-am dat seama ca pot face foarte multe lucruri. Îmi dezvolt tot mai mult empatia… față de cunoașterea diverselor culturi. Am dezvoltat o flexibilitate mare. Eram o persoană rigidă …dar m-au schimbat mult călătoriile. Când călătorești singur nu mai ai pe cine să dai vina…te mai liniștești puțin și analizezi lucrurile puțin mai obiectiv.„

„Călătoritul singur e o cale de dezvoltare personală”

„Incomparabil sunt mai prezentă, mai deschisă în călătoriile singură. Când sunt cu cineva nu contează că e un prieten, un grup de prieteni, iubit… mă bag într-o bulă și nu mai comunic cu exteriorul, nu interaționez cu localnici. Când sunt singură caut să interacționez…..

Călătoritul singur e o cale de dezvoltare personală mult mai mare decât găsești prin filme, cărti de dezvoltare personală, prezentări … Călătoritul singur te trece prin atât de multe lucruri…. mi se pare că e o experiență unică, nu sunt încântată că o fac atât de des…”

Este de precizat aici că Roxi nu călătorește doar singură, sunt multe ieșiri în care are alături un grup de prieteni sau un/o prietenă dar, preferă să călătorească singura decât într-o companie proastă sau într-o companie greșită, în care nu se simte bine sau să aștepte până când poate cineva să meargă cu ea. Necesită curaj să faci pasul ăsta. Eu recunosc că încă nu am curajul să plec de una singură prin lume dar trebuie încercat măcar o dată-n viață.

Dacă tu îți dorești să știi mai multe despre călătoritul solo și ce beneficii are, citește acest articol scris de Swit Rocs.

4. Cum a luat naștere ideea de a călători singură?

„Toată copilăria am fost crescută cu ideea că nu sunt în stare să fac nimic …că sunt incapabilă, că sunt dependentă …și asta a fost momentul în care mi-am zis că vreau să încep să fac o călătorie singură, eu fiind convinsă că sunt o persoană incapabilă să orice pe lume asta.”

Înainte de a călători singură au mai fost ieșiri din țară, cu prietenul din prima relație a fost în câteva călătorii, printre care în Veneția, în Austria, cu una dintre prietenele ei a fost in două excursii în care ea nu s-a ocupat cu nimic pentru că prietena ei a organizat totul, dar încet a început să călătoreasca pe buget, să își organizeze singură excursiile, să caute bilete de avion mai ieftine, să se descurce singură.

„am facut o călătorie singură în fiecare an„

A fost groaznic începutul călătoriei solo, m-am dus în Belgia, mai fusesem o dată dar nu singură. A fost groaznic! Stăteam pe stradă și plângeam în Bruxelles, nu știam să mă uit pe o hartă, nu era la nivelul care e acum să cauți pe Google orice. Stăteam într-un parc, eram disperată, nu știam încotro să o apuc, mi-era foame, mi-era atât de foame, acum 8 ani cred că a fost, mi-era foame și îmi era rușine să mă așez undeva să vadă lumea că eu mănãnc singură… Până la urmă mi-am luat un cornet de cartofi și m-am așezat lângă două persoane mai în vârstă, erau din Franța; care mi-au dat un pic de stare…

„Încet, încet, am prins curaj și am învățat să mă descurc singură și mi-am spus că o dată pe an voi face o călătoie singură. De atunci, în afară de anul pandemiei în care nimeni nu a făcut nici o călătorie, am făcut o călătorie singură în fiecare an. A fost o chestie care m-a dezvoltat extraordinar de tare.”

5. Persoanele care călătoresc mult, la un moment dat sunt întrebate: “Ok, că ai văzut atâtea țări, unde ți-ar plăcea să locuiești?” Dar eu te-aș întreba: Care e țara/locul care ți-a placut cel mai mult, ținând cont de elementele care sunt importante pentru tine?

„Nu am avut o țară peferată, sunt genul de om care nu are un film preferat, o carte preferată…. Pentru mine continentul care simt că este acasă e ASIA, nu știu cum să explic treaba asta. Eu în Asia voiam să plec dar era prea dificil pentru Joy și nu voiam să risc. Cred că am rămas cu un sentiment foarte puternic de ACASĂ când am fost prima data în China, despre ce am povestit la prima întrebare, dar am simțit treaba asta, nu știu… Rezonez foarte mult cu ASIA, cred că aș rezona foarte mult și cu Africa, nu am fost decât în Nordul Africii până acum. Cred că eu aparțin de locurile simple, unde e natură…în Asia nu se uită nimeni ciudat la tine… Asia simt că e acasă pentru mine.

„Continentul care simt că este acasă… e ASIA”

Dar acum, punctual, dacă aș răspunde la întrebarea ta fără să mă gândesc pentru că e primul lucru care mi-a venit în minte, dar e destul de contextual, aș răspunde Argentina, dar știu că nu are nici o treaba cu Asia. Argentina a fost oaza mea, a adus pe linia de plutire în călătoria asta de un an cu Joy în America Latină, de asta sunt foarte subiectivă acum, mă gândesc cu atâta drag și dor înapoi la Argentina și nu știu ce aș fi făcut dacă aș fi avut ocazia să rămân. Spun asta pentru că în Argentina poți sta doar 3 luni ca cetățean român și apoi trebuie să iesi alte 6. Eu am stat aproape 3.

Argentina pentru mine a fost TOT. Iubesc tot ce am văzut în țara aia, am trăit atât de frumos acolo. Mie nu-mi plac orașele. De nici un fel. Buenos Aires care e o metropolă imensă m-a încântat, m-au încântat străziile cu câte 12  benzi.. tot, Patagonia, am fost atât de fericită în USHUAIA, la capătul lumii, deșertul din nord, faptul că totul era pet-friendly, mâncarea bună, siguranța…Argentina este fabuloasă. Dar eu încă sunt sub emoția întoarcerii iar pentru mine Argentina a fost piatra de hotar din călătoria asta.„

Dacă vrei mai multe detalii despre călătoria ei în Argentina poți citi aici articolul ei:

Călătoria solo în Argentina, alături de animalul de companie

6. Am regăsit pe blog-ul tau de travel o frază care mi-a plăcut mult: “Fiecare zi poate fi o călătorie sau un exercițiu de supraviețuire. Alegerea e la tine.” Când a fost doar un exercițiu de supraviețuire pentru tine? Și cum ai trecut peste?

„Nu e un citat din cineva, pur si simplu e o chestie care îmi aparține. Acum două zile când am intrat pe blog am rămas puțin blocată pentru că nu mi s-a părut că până acum a avut cu adevarat vreun sens iar daca a avut nu mi-l amintesc. După călătoria asta are un sens foarte profund.

” o călătorie extraordinară dar și un exercițiu de supraviețuire”

„Călătoria asta de un an de zile a fost cel mai hard-core exercițiu de supraviețuire în viața de adult, a fost un exercițiu de supraviețuire foarte puternic, singurătatea, să călătorești în America Latină ca femeie singură nu e chiar piece of cake, dar nu e nici ca ce citești pe net, să călătoresti cu un câine e extraordinar de greu, că dacă ar fi altfel ar face mai mulți și nu aș fi apărut în atâtea articole drept prima femeie din România care face chestia asta sau cel puțin singura la vremea respectivă. Toate provocările astea cu deficitul financiar si faptul că munceam foarte mult, că treceam prin foarte multe piedici, a fost un exercițiu de supraviețuire.

În același timp a fost și o călătorie absolut extraordinară, nu am mai experimentat ceva de felul ăsta până acum, ceva care să le îmbine pe amândouă, dar a fost o îmbinare incredibilă. Când eram foarte jos în anumite momente, nici o clipă nu mi-am căutat un bilet de avion să mă întorc, lucrurile co-existau foarte bine, supraviețuirea și cu călătoritul au fost extraordinare, eu nu am mai trăit așa ceva. Și tind să cred că nu toți trăim un sentiment de felul ăsta în viata și atât de lung.

Sunt foarte recunoscătore pentru el. Cred că am pus fără să înteleg titlul ăla pe blog, dar acum are un sens foarte puternic pentru mine.”

Poți trece peste frici doar înfruntându-le, învățăm asta zi de zi. Mi-a plăcut mult să fac acest interviu cu Swit Rocs, este o persoană foarte sinceră, îți trebuie tărie de caracter pentru a fi așa. Curiozitatea a mers mai departe, 😁 întrebările au devenit mai personale.

Swit Rocs nu a avut un vis dar s-a dus într-o direcție în care e cât de cât bucuroasă, și spune că poți să începi si mai târziu în viață, nu îți trebuie o educație a călătoritului. Chiar dacă ai multe lipsuri, tu poți să îți croiești drumul într-un fel sau altul. Este un model de curaj, de perseverență și povestea ei poate fi o motivație pentru cine își dorește să vadă lumea. După pandemie a devenit freelancer dar și nomand digital pentru că și-a dat seama că poate lucra de oriunde.

A fost acum câțiva ani în Munții Himalaya, o călătorie spontană și pe buget, cum spune în articol, dar o experiență care a fost copleșitoare. O parte dintre provocăriile expediției au fost răul de altitudine pe care l-a resimțit dar și frigul. Nu este o călătorie pe care o dorește oricine dar dacă sunt persoane care au în plan să ajungă la baza Everestului, i-am adresat o întrebare ce poate veni în ajutorul vostru.

7. Roxi, ce ai recomanda unor călători care vor sa ajungă la Everest Base Camp, în Munții Himalaya, și vor să facă asta pe cont propriu, fără ghid sau șerpas?

„Ohhh, Himalaya, mi-e foarte greu să zic ceva pe scurt despre experiența asta. Cred că e o chestie ce ține de echilibru.„

„Am ajutat mai multe persoane să își organizeze Tour du Mont Blanc de exemplu. Si nu văd o prea mare diferență. Altitudinea întradevăr. Mereu le ziceam oamenilor: Poți să mergi pe cel mai comod teren 20 km? Poți. Bun. Poți să mergi pe același teren 20 km în 15 zile consecutiv? Poți. Daca terenul devine dificil mai poți să mergi 20 km in 15 zile consecutiv? Și le tot adaug câte un element. Poți să cari în spate 15 kg în alea 15 zile? Ești conștient că poți dormi în locuri în care e frig, în care nu te poți odihni…. Mi se pare că e un exercițiu de conștientizare și de echilibru.”

„Exercițiu de conștientizare și echilibru”

Nu a făcut pregătiri înainte de plecare dar știe ce corp are, are probleme serioase cu coloana și în timpul expediției a mers cu glezna luxată, s-a simțit foarte rău, avea evacuare cu elicopter dar nu s-a folosit de ea, a trecut cu bine peste asta și a reușit. Știe ca își forțează corpul dar în același timp are o experiență de ani de zile de mers pe munte și nu merge nepregatită. A făcut câteva greșeli despre care nu se ascunde să ne povestească sincer ca să învățăm din greșelile ei.

„Oamenii normali se pregătesc înainte. Pregătirea aia înainte e să vezi ce duce corpul tău, dar eu am facut niște munți, trasee dificile, tehnice, trasee de anduranță pe munte, deci de putut se poate. Dar în același timp poți prea bine să mori pe munte.

Eu eram foarte bine pregătită, nu fac parte dintre cei care nu s-au documentat, amicul meu cu care am fost, el nu avut problemele mele, eu m-am documentat, am știut exact ce avem de făcut, dar nu m-am ținut de lucrurile astea, eu am stabilit exact unde stăm, cât stăm și pașii de aclimatizare. În momentul în care ajungeam în locul de aclimatizare, eu nu mai aveam stare, hai să urc un pic… și mă trezeam că urcam și 1000m diferență de nivel, eu așa m-am îmbolnăvit, nu m-am odihnit… ceea ce am făcut a fost inconștiență.

Oamenii ar trebui să își cunoască limitele si au nevoie să își găsească un echilibru, nu ai nevoie de un echipament de 1000 de euro dar nici să mergi în teneși, trebuie să ai un echilibru acolo. Să ai un bun-simț, cred că bunul – simt te salvează în tot, în călătorii, în relațiile cu oamenii, cred că bunul-simț e calea.”

Mai multe detalii despre aventura ei din Munții Himalaya găsești la ea pe blog. Ce îmi place mult este că și-a luat timp și a structurat itinerariul pe zile. Trage un ochi aici.

8. Trăirea autentică și felul în care te marchează o experiență este mai vizibilă în video-uri. Acum tendința este ca experiențele din călătorii să fie documentate video, multă lume deschide un canal de youtube și începe să facă vlogging. Ne regăsim și noi aici. Pe tine de ce nu te vedem pe youtube?

„Sunt o persoană comodă și reticentă la schimbare, știu că nu pare deloc din exterior, amân la infinit orice lucru nou ar trebui să încep…. Mi-e foarte teamă de orice lucru nou. Mi-am ratat niște ocazii faine in trecut prin faptul că nu am vrut să fac video-uri.

Nu-mi place, nu mă atrage, am pierdut colaborări, ma educ în partea aceasta că nu voiam nici reel-uri să fac 🙂. Acum sunt in proces de autoeducare. Nu mă simt confortabil cu asta, nu-mi place sa fac video-uri. Tot ce faci singur e mai greu. Gândeste-te la video-uri…E ceva ce mă epuizează, să fac un reel e ceva ce mă epuizează dar să fac video-uri. „

„Cred că am nevoie de o motivație puternică ca să încep ceva nou și care nu mă atrage”

Senzaționalul călătoriei in America Latină împreuna cu Joy putea fi exploatat cu video-uri. Dacă ar putea da timpul înapoi probabil că ar fi făcut câteva video-uri, nu vlogging, dar ar fi filmat secvențe din călătoria în America de Sud, situații la limită peste care a trecut.

Se poate întelege că sunt temeri care vin din copilărie dar este un efort în plus atunci când documentezi o călătorie pe care o trăiești intens și prin ceea ce înseamnă filmare. Consumul de energie este mult mai mare dacă adaugi la tot pachetul și munca de video, cadre, editare și orele până să ajungi să urci un video pe youtube.

9. Ce locuri din lume ai văzut si au rămas veșnic cu tine? De care să îți aduci aminte periodic?

 „Sunt multe, sunt multe. Îmi vin foarte multe experiente legate de oameni, mi se pare ca oamenii aduc cea mai mare valoare. Asta e un compliment pe care mi-l fac singură acum si nu obișnuiesc să spun prea des lucruri bune despre mine dar cred că am capacitatea de a atrage oameni buni şi frumoși, fără să fac ceva voit”.

„Atrag oameni buni și frumoși”

„Locurile care îmi vin cu recurență în minte, am spus mai devreme, China e locul în care am simțit că aparțin. În mod cert, toată viața îmi va veni în minte Insula Paștelui. Dacă am avut vreodata un vis cu adevărat, acela a fost să ajung în Insula Paștelui. Când povestesc despre asta și mă uit la poze parcă nu-mi vine să cred, chiar am avut experiența aia.  Sunt foarte recunoscătoare pentru ea. A fost un vis implinit din plin, din multe puncte de vedere.

Îmi aduc aminte de o călătorie extraordinara în Iordania… în care m-am dus aproape întâmplător cu o tipă pe care am văzut-o o dată în viața mea, a fost o experiență grozava acolo.

Am așa vreo 2-3 povești, una care mi-e cea mai draga, care s-a întâmplat în Cinque Terre, în Italia, într-o călătorie singură. Din alea dacă ți le povestește cineva, zici: Ai mai las-o baltă, sigur pui de la tine..chiar le-am trăit, niște experiențe extraordinare legate de oameni.

Îmi vin în minte Dolomiții, iubesc Dolomiții.….

Țin foarte mult de oameni, spre exemplu îmi amintesc cu foarte mare drag de diverse călătorii cu prietenii mei cei mai buni, am o gașcă de  bărbați, cu care am făcut mai multe chestii împreună, cu ei urmează să plec, și cu Joy, în decembrie, în Austria. Suntem prieteni buni de 10 ani….Am fost împreună în Georgia, am fost în Grecia, am fost în multe locuri cu ei și nu mai fac diferența cât de bine ne întelegem fata de locul în sine, compania lor si tot ce facem împreuna. Îmi vin locuri în minte constant.”

10. Tu ești cea care ne prezintă lumea colorată și urmărindu-te ne dai un vibe bun și energie pozitivă. Roxi, cea din spatele brandului Haihui cu Swit Rocs și-a găsit fericirea sau încă e în căutarea ei?

„Un vers al unei melodii cu care mi-am petrecut eu tinerețea spune: Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodata dar în căutarea ei merită să alergi toată viata”. Pot spune ca sunt fericită când si când, pot spune că nu sunt împlinită, asta da. Sunt departe de locul în care mi-aș fi dorit să fiu în punctul ăsta al vieții. Asta nu înseamnă că locul în care sunt nu are și el părti bune.”

„Per ansamblu sunt departe de ce mi-am dorit. N-aș putea să spun că este un eșec, pentru că consider un eșec atunci când tu faci ceva activ în direcția unei dorințe, și din diverse motive nu reușesti, ăla consider că e un eșec, în cazul meu….nu sunt in direcția dorită dar nici nu pot să consider că e un esec, nu mi-am canalizat energia acolo.”

„Fericirea la mine vine în doze mici și destul de disparate dar mă bucur tare de ea când vine și încerc să o găsesc în cât de multe activități. Nu pot spune că sunt o persoană permanent fericită, pot spune că sunt o persoană cu stări complexe.”

„Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată dar în căutarea ei merită să alergi toată viața”

Roxi face un exercițiu de conștientizare si de recunoștintă despre care vorbesc și eu în sesiuni de supervizare. Alege un moment al zilei în care se gândeste conștient la 10 lucruri pentru care este recunoscătoare în ziua respectivă. Lucruri mici care se întâmplă și le găsește frumoase în viață.

Fericirea e o stare pe care o apreciezi mai mult atunci când îți dai seama că nu ai cum să fii tot timpul fericit.

Sunt multe locuri frumoase, atât turistice cât și mai puțin cunoscute publicului larg  în județul Brașov. Dacă tot am făcut referire în titlu că suntem brașovence, am o întrebare legată de Brașov.

11. Care e locul tău preferat din Brașov, locul unde să te încarci cu energie pentru o stare de bine?

„Ce mi se pare mie fascinant legat de Brașov este că aproape în orice direcție ai merge și ai conduce o oră, ai câte un munte. Dar ai câte un munte care este atât de diferit. Conduci o oră pe Valea Prahovei ajungi în Bucegi, conduci o oră în altă direcție ajungi în Postăvarul, ajungi în Piatra Craiului….în Munții Leaota. „

„În orice direcție ai merge și ai conduce o oră, ai câte un munte”

„În toate acestea ajungi în mai puțin de o oră. Poți să mergi în mulți munți mari, cunoscuți, diferiți si poti face câte un day -trip. Mie chestia asta mi se pare absolut grozavă legată de Brașov. Eu ador, eu și toată lumea cred, satele din împrejurimi, Șirnea, Fundata, Peștera…cu precădere toamna. Îmi sunt foarte dragi. Astea cred că sunt locurile mele favorite.”

Da, și noi subliniem faptul că satele aflate între Munții Bucegi și Piatra Craiului sunt foarte frumoase. Am scris un articol despre traseele ecoturistice din zonă.

Ne surprinde mereu cu proiecte frumoase. Pozele ei sunt colorate dar și viața ei e una colorată. A fost în multe călătorii frumoase, ne-a încântat cu primul produs marca Haihui cu Swit Rocs – o carte de colorat cu 30 destinații din Romania în care Joy e vedeta, iar colaborarea cu Agenția Terramont din Cluj, în care devin primii ce organizează călătorii dog-friendly în afara României, este una inedită. 

12. Întrebarea care urmează este: Ce planuri ai pentru anul 2025, ce ne poți spune din interior?

„Legat de carte, lansarea oficială va fi în ianuarie, la LIBRIS dar ea va intra în librării de mâine. Știu că e un produs de nișă, nu se adresează oricui și știu că e mai deosebită și mă bucur de asta… Acum am în plan să o traduc, în speranța în care poate voi reuși să intru cu ea și în magazine din aeroporturi. Chiar sunt mândră de ea.”

Cartea este deja in librării are o poveste faină pe care nimeni nu o știe, pe care nu a spus-o dar o să povesteasca mai multe despre ea la Libris. Noutatea e ca are în plan și alte cărți.

„Vreau să îmi iau puțin timp”

„Nu am un plan pentru 2025, chiar e foarte atipic pentru mine, vreau să îmi iau puțin timp să îmi dau seama ce-mi doresc. Nu știu momentan ce-mi doresc, vreau să mai rămân aici, vreau să plec, unde să plec… Vreau să îmi iau puțin timp, nu mult, simt că nu avem în general prea mult timp în viață dar puțin timp o să îmi iau.„

13. Pornind de la articolul scris de tine recent despre întoarcerea acasă și subiectul “lipsa de sens”  eu sunt curioasă să aflu, din perspectiva unei femei cu multe temeri, tu cum îți hrănești curajul? Ce faci concret pentru a purta haina de curaj în pofida temerilor pe care le ai?

„Nu sunt o persoană inconștientă, nu mă arunc cu capul și apoi gestionez dar nici nu îmi mai pun atâtea piedici. Am trăit într-o teama de orice, de mică fiind și multe lucruri nu le-am făcut parțial din cauza familiei dar și din cauza lipsei curajului. Nu sunt o persoană curajoasă, am multe temeri, dar pur și simplu văd că supraviețuiesc, îmi croiesc drum…„

Când a venit pandemia a fost nasol pentru toata lumea, am intrat în depresie, ieșisem dintr-o relație extrem de importantă pentru mine, am fost dată afară în prima zi de pandemie, pentru că s-a desființat echipa, mă simțeam părăsită din toate părțile, și relatie şi job, nu mai puteam călători, și asta era o mare problemă, nu mai puteam merge pe munte. Colegii de la fostul loc de muncă, cu care am rămas în relații foarte bune, ei au insistat foarte mult că dacă nu mai pot să călătoresc să încep să scriu despre călătorii. Aşa a apărut Haihui cu Swit Rocs, am început o colaborare cu una dintre cele mai vechi și cunoscute reviste de pe piață si încet încet am început să fac niste pași în direcția asta. „

A performat în arii în care a primit încredere, acasă nu a avut parte deloc. „Nu am muncit pentru visul meu. Pur si simplu am mers în direcția în care se deschideau porți. Mereu am avut șefi misto, care m-au valorizat, care mi-au vorbit frumos, care mi-au dat o șansă și am crescut frumos. Practic, așa a fost și cu călătoritul! Vedeam că ceva merge, vedeam că fac ceva bun, că îmi place, am făcut lucruri care mi-au făcut foarte mare plăcere și m-am dus în direcția aia.

Roxi este o femeie curajoasă și un model pentru cei care doresc să urmeze această cale. Da, este o femeie curajoasă! Chiar dacă are temeri multe, ca mulți alții de altfel, totuși merge mai departe în pofida lor și încearcă să își croiască drumul potrivit.

Îi multumesc din suflet că mi-a dat din timpul ei și îi doresc să fie împlinită! Învațăm multe de la ea. Întotdeauna apar provocări, oricât de experimentat ai fi, iar noi admirăm foarte mult persoanele reziliente, care în ciuda temerilor și a necazurilor pe care le au în viață, trec peste tot stresul și găsesc curajul de a merge înainte.

În încheiere vreau să îți transmit tie, cititorule, să arăți apreciere și sprijin persoanelor pe care le admiri, care sunt un model pentru tine și să le verbalizezi asta. Chiar dacă poate ți se pare banal, atunci când există susținere și încredere creșterea personală are loc mai ușor.

Sursa foto: arhiva personală Haihui cu Swit Rocs.

Așteptăm în comentarii păreri, impresii și întrebări de la voi.